joi, 28 aprilie 2011

Protectia si conservarea mediului este o necesitate-obiectiva a dezvoltarii turismului

Calitatea mediului este afectata, în general, de doua grupe de factori esentiali: factori cu caracter obiectiv, rezultati prin manifestarea unor fenomene naturale nefavorabile si factori subiectivi, cauzati de activitati umane. Printre multiplele activitati prin care omul poate contribui la distrugerea mediului se includ si activitatile turistice, desfasurate nerational si necontrolat, în teritoriu. Spre deosebire însa de rezultatele nocive pentru mediu, pe care le genereaza unele îndeletniciri (ca, de exemplu, cele industriale), ale caror efecte pot fi, în cel mai fericit caz, limitate, turismul îsi poate aduce o contributie proprie, semnificativa, nu numai la stoparea degradarii cadrului natural, cauzata de activitatile desfasurate, dar si în directia protejarii si conservarii mediului, prin adoptarea unor reglementari specifice si eficiente.
Relieful, reteaua hidrografica, peisajul, resursele naturale de factura balneara, monumentele naturii etc, la care se adauga si resursele antropice ca monumente de arhitectura si arta, siturile arheologice si istorice s.a. reprezinta componente ale mediului ambiant si se constituie în resurse de oferta si atractie turistica, favorizante pentru desfasurarea unor multiple forme de turism: de la drumetie, odihna si recreere, ia turismul de sanatate sau cel cultural etc. Cu cât aceste resurse sunt mai variate si complexe, dar mai ales nealterate si neafectate de activitati distructive, cu atât atractia lor devine mai puternica si genereaza activitati diversificate, raspunzând, astfel, unor foarte variate motivatii turistice.
Rezulta ca relatia turism-mediu ambiant are o importanta deosebita, ocrotirea si conservarea mediului ambiant reprezentând conditia primordiala de desfasurare si dezvoltare a turismului. Orice interventie distructiva sau de modificare a proprietatilor primare ale acestuia aduce prejudicii potentialului turistic, care constau în diminuarea sau anularea resurselor sale, dar si a echilibrului ecologic, putându-se periclita, în ultima instanta, sanatatea sau chiar existenta generatiilor viitoare.
Acest aspect a fost subliniat, în repetate rânduri, în cadrul unor reuniuni consacrate ocrotirii si conservarii mediului ca, de exemplu: Conferinta Uniunii Internationale de Conservare a Naturii (U.I.C.N.) din anul 1967 de la Spindlesy Hyn - Cehoslovacia, simpozioanele internationale având ca tema ocrotirea naturii, organizate la Cluj-Napoca (1968), Arles (1971) si Copenhaga (1973), conferinta Natiunilor Unite pentru mediul înconjurator de la Stockholm (1972), conferinta pentru Securitate si Cooperare în Europa de la Helsinki (1977), conferinta Mondiala a Turismului de la Manila (1986) s.a.
Începând cu anul 1980, dupa publicarea "Strategiei mondiale de protectie a mediului" de catre U.I.C.N., multe tari au început sa coopereze pentru satisfacerea unor cerinte în acest domeniu. Astfel, în 1987, s-a înfiintat „Comisia Mondiala pentru Mediul înconjurator si Dezvoltare", a carei strategie principala a fost conceputa la nivel global si, ulterior, orientata, pe noi baze, la nivel national, pe diferite niveluri de catre administratiile guvernamentale. Dezvoltarea aparuta în domeniul managementului viabil pentru resurse a fost (acceptata ca o modalitate logica de atingere a dorintei de conservare si totodata de dezvoltare a mediului ambiant.
O noua etapa referitoare la mediul ambiant, în viziunea acestei strategii, are o relevanta deosebita în toate tarile, în principal în cele din Europa de Vest. Mediul ambiant, considerat alaturi de mediul socioeconomic si fenomenele culturale, prezinta anumite restrictii pentru dezvoltarea turistica. Turismul modern ne demonstreaza însa ca activitatile umane de profil, încep sa se modifice sau sa "manipuleze" mediul atât în sens pozitiv, cât si negativ, iar consecintele nu sunt usor de prevazut. Turismul necontrolat poate contribui la dezvoltarea mediului si implicit, la autodistrugerea sa. Tocmai de aceea, profesorul elvetian J. Krippendorf sublinia: "Daca putem sa pierdem si apoi sa ne reconstituim capitalul în alte domenii ale economiei, nu acelasi lucru se întâmpla în turism, unde substanta de baza - peisajul si pamântul - o data pierduta, este iremediabil pierduta".
Este tot mai evident ca perpetuarea unui turism ce considera legitima ignorarea mediului ambiant este imposibil sa ramâna valabila pe termen lung.

In aceasta saptamana, inspectorii sanitar-veterinari au aplicat 5 amenzi de 14.500 de lei

In saptamana 2 – 9 iulie, inspectorii Directiei Sanitar Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (DSVSA) Satu Mare, au participat la realizarea a 93 de actiuni de control, in unitati care desfasoara activitati in domeniul alimentar.
Ca urmare a neregulilor constatate in timpul verificarilor, inspectorii au aplicat cinci amenzi contraventionale in valoare de 14.500 de lei si s-au retinut oficial 1.100 litri de lapte in valoare de 1.210 lei, datorita conditiilor necorespunzatoare de igiena in timpul transportului.
Au fost semnalate urmatoarele deficiente: etichetare necorespunzatoare a produselor alimentare> conditii necorespunzatoare de igiena in timpul transportului laptelui> comercializarea directa catre consumatorul final a produselor alimentare fara respectarea conditiilor de igiena si refuzul proprietarilor  de animale de a le supune actiunilor sanitar veterinare obligatorii (actiuni menite a eradica anemia infectioasa la cabaline).
Satmarenii care taie porci in acest sfarsit de saptamana in sistem traditional pentru consum propriu pot solicita examene trichineloscopice azi intre orele 8-13 si maine intre orele 8-12, la Circumscriptia sanitar veterinara din Piata Mare.

Inregistrarea scoaterii din gestiune a marfurilor expirate

Cu ocazia inventarierii gestiunii de marfuri s-au constatat ca exista marfuri expirate, deteriorate care nu mai pot fi vandute.

Conform art. 1 din HG 831/2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilitate la marfuri in procesul de comercializare, perisabilitatile reprezinta scazamintele care se produc in timpul transportului, manipularii, depozitarii si desfacerii marfurilor, determinate de procese naturale cum sunt: uscare, evaporare, volatilizare, pulverizare, hidroliza, racire, inghetare, topire, oxidare, aderare la peretii vagoanelor sau ai vaselor in care sunt transportate, descompunere, scurgere, imbibare, ingrosare, imprastiere, faramitare, spargere, inclusiv procese de fermentare sau alte procese biofizice, in procesul de comercializare in reteaua de distributie (depozite cu ridicata, unitati comerciale cu amanuntul si de alimentatie publica). 


Limitele maxime de perisabilitate care pot fi acordate marfurilor in procesul de comercializare sunt cele prevazute in anexele nr. 1-3 ale acestei normei. Scoaterea din evidenta a marfurilor expirate se poate efectua in urma operatiunii de inventariere.
 
Din punct de vedere al impozitului pe profit, pierderile sau scaderile cantitative care depasesc normele de perisabilitate stabilite nu sunt deductibile fiscal.
 
Din punct de vedere al taxei, potrivit art. 128 alin. (8) din Codul fiscal, nu constituie livrare de bunuri bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate.

De asemenea, nu constituie livrare de bunuri perisabilitatile, in limitele prevazute prin lege.

 
In acest sens, potrivit pct. 6 alin. (11) la Titlul VI TVA din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, nu se considera livrare de bunuri cu plata bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, daca sunt indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii:
 
a) bunurile nu sunt imputabile;
 
b) degradarea calitativa a bunurilor se datoreaza unor cauze obiective dovedite cu documente;
 
c) se face dovada ca s-au distrus bunurile si nu mai intra in circuitul economic.
 
In situatia in care nu sunt indeplinite aceste conditii scoaterea din gestiune a marfurilor expirate este asimilata unei livrari de bunuri, in sensul TVA.
 
Inregistrarile contabile in acest caz, sunt urmatoarele:
 
• inregistrarea scoaterii din gestiune a marfurilor expirate
 
                           607“Cheltuieli privind marfurile”   =  371“Marfuri”

 
• inregistrarea TVA nedeductbila pentru marfurile expirate la nivelul TVA –ului dedus:
 

     635 “Cheltuieli cu alte taxe, impozite si varsaminte asimilate” =  4427 “TVA colectata”

 
In acest caz, suma inregistrata pe cheltuiala in contul 607“Cheltuieli privind marfurile” este nedeductibila la calculul impozitului pe profit intrucat nu se incadreaza in limitele perisabilitatilor admise conform HG 831/2004.

Totodata este nedeductibila si suma integistrata in contul 635 „Cheltuieli cu alte taxe, impozite si varsaminte asimilate”.

vineri, 22 aprilie 2011

Schimbări. Pedepse mai mari pentru cei care nu reciclează ambalajele Pe cine se bazează statul pentru a scăpa de deşeuri!!

Companiile au ţinte mai dure pentru reciclarea ambalajelor propriilor produse, iar autorităţile locale, comercianţii şi consumatorii primesc amenzi dacă nu colectează deşeurile selectiv.
România este cu mult în urma altor state europene - şi a calendarului stabilit pentru respectarea legislaţiei UE în ceea ce priveşte managementul deşeurilor. Potrivit Ministrului Mediului, Laszlo Borbey, România reciclează în prezent doar unu la sută din deşeurile pe care le produce, în condiţiile în care ţinta de reciclare este de 50 la sută până în 2020. Cea mai mare cantitate a deşeurilor, reciclabile sau nu, este depozitată la gropile de gunoi.
Singurul domeniu în care stăm mai bine este cel al reciclării ambalajelor - aceasta pentru că, şi până acum, companiile erau sancţionate dur dacă nu-şi reciclau un procentaj din ambalajele produse şi pentru că asociaţiile înfiinţate de companii în acest scop şi o serie de organizaţii non-guvernamentale s-au implicat în campanii menite să-i înveţe pe români să colecteze selectiv deşeurile refolosibile.

Obligaţii noi pentru producători şi comercianţi

Printr-o hotărâree de guvern publicată în Monitorul Oficial la sfârşitul săptămânii trecute, procentajul obligatoriu pentru firme, care creştea oricum anual până în 2013, a fost devansat cu un an. Aceasta, în condiţiile în care şi până acum cotele la PET-uri sau sticlă erau atinse tot datorită producătorilor. "Agenţii economici sunt obligaţi să atingă obiectivele cu un an mai devreme. Această abordare asigură pentru statul român şi autorităţile de mediu o mai mare stabilitate a obiectivelor la nivel naţional," spune Sorin Popescu, directorul general al Eco-Rom Ambalaje, o organizaţie care coordonează colectarea şi reciclarea ambalajelor produse de peste 1.800 de companii, inclusiv mari producători de băuturi la PET sau doze de aluminiu.
Chiar dacă noua legislaţie pune mai multă presiune pe companii, Popescu spune că aceasta are un mare avantaj: stabileşte clar responsabilităţile tuturor factorilor implicaţi, de la autorităţile locale la consumatori. O noutate este introducerea comercianţilor în acest circuit: supermarketurile şi hipermarketurile trebuie să se asigure că producătorii bunurilor pe care le pun la vânzare pot gestiona ambalajele rezultate după consumul acestora. Astfel, companiile care până acum încercau - şi uneori reuşeau - să scape de obligaţia gestionării propriilor ambalaje trebuie să facă dovada faptului că sunt într-un sistem de reciclare, explică Popescu.
Companiile afiliate Eco Rom gestionează, potrivit propriilor statistici, aproximativ 65% din ambalajele puse pe piaţă, iar 78% dintre ambalajele reciclate la nivel naţional provin de la această organizaţie, conform raportărilor de la Administraţia Fondului de Mediu. Anul trecut, organizaţia a trimis la reciclat 53,7% din ambalajele produse de companiile afiliate.

Sancţiuni pentru edili şi consumatori

Acest lucru a fost posibil prin colaborarea cu autorităţile locale şi cu românii obişnuiţi, în condiţiile în care aproximativ 60% din deşeurile de ambalaje se află la consumatorul final.
Cu autorităţile locale, colaborarea s-a făcut pas cu pas, spune Popescu, de la proiecte-pilot începute în 2004 până la acoperirea a peste 150 de oraşe şi patru milioane de români.
Dacă, până de curând, autorităţile locale nu au considerat că reciclarea este neapărat o prioritate, acest lucru s-a schimbat după ce edililor li s-a impus să scadă cu 15% cantitatea de deşeuri depozitate. În caz contrar, pentru fiecare tonă în plus, amenda este de 100 de euro. Acest lucru a determinat mai multe primării să fie dornice să încheie parteneriate cu firme care se ocupă de colectare selectivă. În ceea ce-i priveşte pe locuitorii oraşelor sau cartierelor în care există puncte de colectare selectivă, aceştia riscă, potrivit noii hotărâri de guvern, amenzi între 600 de lei şi 1.000 de lei dacă aruncă deşeurile la grămadă. Totuşi, românii au început să fie conştienţi de necesitatea sortării deşeurilor. Anul trecut, Eco-Rom a colectat peste 25.000 de tone de deşeuri sortate de la populaţie, cu 60% mai mult decât în 2009, iar multe ONG-uri au şi ele programe de colectare.

miercuri, 20 aprilie 2011

Un sibian a convins Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene că taxa de primă înmatriculare este ilegală

   După ce şi-a cumpărat o maşină pentru care a trebuit să achite aproape două mii de euro taxă de primă înmatriculare, Ioan Tatu a decis să deschidă un proces. Acum a convins Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene că taxa de primă înmatriculare este ilegală şi aşteaptă să îi fie restituiţi banii.

Sibianul Ioan Tatu şi-a cumpărat în iulie 2008, o maşină second-hand din Germania, cu preţul de 6.600 de euro. Vehiculul avea o capacitate cilindrică de 2.155 de centimetri cubi şi standard de poluare Euro 2, fiind fabricat în 1997, an în care a şi fost înscris în Germania. Pentru a-şi putea înmatricula maşina în România, bărbatul a trebuit să plătească o taxă de poluare de 7.595 de lei.

Întrucât a considerat că taxa este contrară normelor europene, bărbatul a căutat să-şi recupereze banii. A deschis, pe rolul Tribunalului Sibiu un proces, iar instanţa sibiană a cerut punctul de vedere al Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene. „M-a bucurat tare mult de vestea pe care am primit-o astăzi. Am aşteptat mult, dar a meritat. Sunt bani munciţi şi cred că a meritat să aştept. Am plătit atunci o taxă de aproape două mii de euro, la vremea aceea. Mi se pare aberant să achităm la început o taxă de acest gen, taxa de poluare poate fi întrodusă în combustibil, dar mi se pare aberant să dai o sumă aşa mare de bani la început. Poate îmi tamponez maşina şi eu am plătit atâţia bani înainte de a face vreun kilometru cu ea”, spune Ioan Tatu.

El şi-a susţinut acţiunea în instanţă pe aceea că taxa este aplicată numai vehiculelor second-hand importate din alte state, nu şi celorlalte maşini second-hand deja înregistrate în România şi revândute.
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a decis că taxa de primă înmatriculare încalcă legislaţia Uniunii Europene întrucât produce un dezavantaj la vânzarea maşinilor second-hand din alte state pe teritoriul României. Avocatul sibianului consideră că statul român ar trebui să ia măsuri rapide în ceea ce priveşte ordonanţa 50 din 2008. „ Decizia produce efecte pentru toate persoanele ce au achitat o taxă de poluare. Toate persoanele au reale şanse de succes, să obţină restituirea sumei de bani cu dobânda aferentă. Chiar şi cei ce au formulat acţiuni în instanţă vor avea câştig de cauză. România va trebui să dea banii înapoi, iar acest lucru ar trebui să fie reglementat tocmai printr-o ordonanţă de urgenţă care să prevadă restituirea banilor”, spune Dragoş Târşia, avocatul lui Ioan Tatu.


Obligatiile agentilor economic in raport cu Protectia Mediului

   Obligaţiile agenţiilor economici  privind prevenirea ,deteorizarea mediului, precauţii în luarea deciziilor , consevarea mediului, despăguburi în caz de poluare sunt:

 - Să solicite si să obţină autorizaţie  de mediu  în termenul şi în condiţiile prevăzute de legislaţia in vigoare.
 - Să deţină evidenţe complete privind exploatarea înstalaţiilor ce constituie  surse de poluare şi cantităţile de poluanţi eliminate in aer.
- Să  elaboreze strategii de prevenire a accidentelor majore  si să le pună ăn practică în mod adecvat.
-Să  elaboreze planuri pentreu situatii de urgemţă ,care stabilesc măsurile aplicabile în interiorul amplasamentului ,şi să solicite aprobarea autorităţilor  competente pentru măsurile , să se aplice în afara amplasamentului.
 - În caz de pericol major sau iminent ,cu impact asupa calităţiiaerului,să oprească  funcţionarea instalaţiilor care constituie sursa de pericol şi să anunte autorităţile competente:
 - În situaţia în care nu se obţin rezultatele scontate  prin condiţiile stabilite în  autorizaţie ,să pună în aplicare măsurile de rectificare  a parametrilor şi  condiţiilor  de funcţionare ,în vederea încadrării  în prevederile  legale  stabilite de autoritatea competentă. 
 - Să furnizeze reprezentaţilor  autorităţilor competente informaţiile necesare  conform  prevederilor legale. 
 - Să participe la elaborarea programelor  de reducere  a  emisiilor de poluanţilor ,a planurilor de acţiune  pentru calitatea aerului şi să puna  în aplicare  obligaţiile ce le revin prin acestea .
 - Să informeze  ,conform prevederilor legale in vigoare  ,în cazul  producerii de emisii accidentale de poluanţi in aer sau de accident major.